Originar
Există diferite moduri de a-ţi exprima tumulturile sufletului, liniştea furtunoasă din adâncuri, gândurile ce nu încetează să dea târcoale minţii pentru a-i pune diferite piedici. Unii o fac înşirând cuvinte, alţii revărsându-le asupra celor din jur, dar există şi acei câţiva care aleg să le imprime într-o fotografie, ca şi cum le-ar sugruma în timp pentru a le păstra ca o parte din ei, dar şi pentru a le elibera. Acesta este şi cazul fotografiilor lui Mihai Radic care, deşi puţine, dar impresionant de expresive, le vom împărtăşi în acest post.
Un nud al existenţialului, ce nu se bazează neapărat pe expresia frumuseţii trupului dezgolit, ci se întoarce la origini, când Universul nu cunoştea ideea de haină, iar gândurile şi sentimentele se înfăţişau atât prin expresivitatea feţei, cât şi prin modul în care corpul se unduia odată cu emoţiile simţite.
Un nud dintre cele mai pure, căci moartea reprezintă goliciunea supremă, în care nu numai că ne debarasăm de haine, dar ne debarasăm şi de trup, rămânând la suprafaţă sufletul dezgolit, fără nevoia de a-l mai acoperi vreodată.
Pingback: Vai de p…atria noastră! « Gebelezis
Pingback: Final de an… un (posibil) ultim fragment « Symphonie pour un monde étrange